Ilarion Cocişiu (24 august 1910, comuna Retişu, judeţul Sibiu – 21 noiembrie 1952, Bucureşti) – folclorist şi profesor. Studiile muzicale le-a început la Şcoala Normală „Andrei Şaguna” din Sibiu cu Timotei Popovici (teorie-solfegiu), continuându-le la Conservatorul Bucureşti (1929- 1935) cu Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Ion Nonna Otescu (armonie), Constantin Brăiloiu (folclor, istoria muzicii) şi Dimitrie Cuclin (estetică muzicală, forme muzicale). A urmat apoi cursurile de muzicologie, etnografie şi istoria artelor la Facultatea de Filozofie din Viena (1931-1941).

 

Învăţător în Bârghiş (1928); maestru-suplinitor de muzică la Şcoala Normală din Avrig (1928-1929); colaborator al Arhivei de folclor a Societăţii Compozitorilor Români din Bucureşti (1929-1935); dirijor de cor în Bucureşti (1932-1935); profesor de muzică şi dirijor de cor în Sighişoara (1935-1946) şi Bucureşti (1946-1949); cercetător ştiinţific la Institutul de Folclor din Bucureşti (1949-1952). A întreprins culegeri de folclor, fiind un apropiat colaborator al lui Constantin Brăiloiu. A scris articole, studii, recenzii în „Muzica”, „Studii muzicologice”, „Albina”, „Izvoraşul” (sat Bistriţa, comuna Hinova, judeţul Mehedinţi) etc. A susţinut conferinţe şi concerte-lecţii.

 

Folclor – studii

 

Bucureştii, centru folcloric, în „Izvoraşul” nr. 1, sat Bistriţa, comuna Hinova, judeţul Mehedinţi, 1936;

Rolul cântecului în viaţa ţăranului, în „Izvoraşul” nr. 4, sat Bistriţa, comuna Hinova, judeţul Mehedinţi, 1936;

Arhiva fonogramică a Societăţii Compozitorilor Români, în „Izvoraşul” nr. 7-8, sat Bistriţa, comuna Hinova, judeţul Mehedinţi, 1936;

Despre răspândirea geografică a unui cântec de stea, în „Sociologie românească” nr. 10-12, Bucureşti, 1938; idem în extras, Bucureşti, 1939;

Folclor muzical în judeţul Târnava Mare. Schiţă monografică, în Monografia judeţului Târnava Mare, Sighişoara, 1944; idem în extras, Sighişoara, 1944;

Un străin (anonim) despre muzica românească la începutului secolului XIX, în „Revista de folclor” nr. 1-2, Bucureşti, 1956;

Despre emisiunea vocală a cântăreţilor ardeleni, în „Studii muzicologice” nr. 2, Bucureşti, 1956;

Cântece de seceriş, în Studiul comunicării, Sibiu, Comitetul de Cultură, 1982 (cu o notă biografică de Emilia Comişel);

Despre dialectul muzical ardelean, Biblioteca Institutului de Folclor Bucureşti;

Despre ritmică în cântecul popular. Ritmul salic, Biblioteca Institutului de Folclor, Bucureşti;

Despre ritmul colindelor din Ardeal, Biblioteca Institutului de Folclor, Bucureşti;

Lăutarii şi lăutăria, Biblioteca Institutului de Folclor Bucureşti.

 

Culegeri de folclor

 

Cântece populare româneşti, Bucureşti, 1960; idem 1963 (ediţia II); idem 1966 (ediţia III – ediţie postumă îngrijită de Tiberiu Alexandru şi Maria Siminel-Fusteri).

 

Muzică corală

 

Colinde din Ardeal, Bucureşti, 1940.

Cântece din Ardeal, Bucureşti, 1941.