Gheorghe Iova (n. 29 ianuarie 1950, sat Găgeni, comuna Săhăteni, județul Buzău) este un prozator, poet și eseist român.

A absolvit în 1972 Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, specialitatea Limba și literatura română – Limba și literatura franceză.

A fost membru activ al cenaclului literar Junimea, condus de criticul și profesorul universitar Ovid S. Crohmălniceanu, făcând parte din grupul de prozatori și poeți Noii, alături de Mircea Nedelciu, Ioan Flora, Gheorghe Crăciun, Gheorghe Ene, Constantin Stan, Ioan Lăcustă, Emil Paraschivoiu și Sorin Preda. A debutat în 1983 în antologia Desant 83, prefațată de Ovid S. Crohmălniceanu (1983; ediția a II-a, Editura Paralela 45, 2000). În prezent Gheorghe Iova este angajat la Muzeul Literaturii Române din București. Colaborează cu poezie, proză scurtă, fragmente de roman și articole teoretice sau de opinie la diferite reviste de cultură din țară.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și membru fondator al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO).

Poezie

  • Nouă poeți (poezie, volum colectiv, 1984)
  • Texteiova (1992)
  • Ordinea în care el plânge (1997)
  • Sintaxa libertății de a spune (1998)
  • Călare pe mușcătură, Ed. Paralela 45, 1998
  • Geniul catren, Ed. Charmides, 2012, re-ed 2013

Proză

  • De câți oameni e nevoie pentru sfârșitul lumii, Ed. Paralela 45, 1999
  • Acțiunea textuală. Bunul simț vizionar (eseuri, 2000)
  • Excursia în plină desfășurare, Ed. Charmides, 2010
  • Documentarea unei neînțelegeri, Ed. Charmides, 2012, re-ed 2013

Premii

  • Premiul Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO) pentru roman (1999)
  • Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru eseu (1999)