Coperta Motocicleta de lemn - Ștefan Manasia

Motocicleta de lemn – Ștefan Manasia

Anul apariției: 2011
Gen: Poezie
Număr de pagini: 110
Dimensiuni (cm): 15 x 21
ISBN: 978-973-7659-36-1

Preţ (RON): 15

Doris Mironescu:
“Iată deci: poezia ca vehicul anapoda, anacronic și ridicol, funcționînd împotriva tuturor așteptărilor într-un teritoriu ostil, ducîndu-și cargoul prețios la destinație. Ea nu aduce salvarea, ci doar o amînare a dezastrului. Nu oferă revelația, ci doar viziuni fragmentare, care să-i țină locul. În Motocicleta de lemn, Ștefan Manasia rămîne același poet extraordinar, anunțînd pasionante metamorfoze.”
(art. Apocalipsa acum!, în Suplimentul de cultură, nr.348/ 17-03-2012)

Rareș Moldovan:
“Elastic, textul alevin ia uneori cadenţa sobră a versului triadic al lui William Carlos Williams (aşa cum în „am văzut”-ul de mai sus mai stăruie un ecou atât al Sfântului Ioan, cât şi al lui Ginsberg): „Am ieşit din oraş/ printre zombies &/ lipitori dialectice”; alteori ritmul electrocutat al poeziei avangardiste de la noi, trecut poate printr-un filtru Iova („CITY – reţea sonoră din subpământă, pleură podită peste lumi,/ cancer esofagian, sînge pe nas// mere româneşti/ roşii wolteneşti/ nimfe în faţă la MNLR”. Cu un ghem de potenţe expresive pe care-l deşiră surprinzător şi cu un spectru emoţional care balansează de la hâtru („Stai aşa: înghite broasca/ şi vomită ayahuasca”) la grav („Au trecut ani de aşteptare/ într-o siguranţă nemiloasă, inumană/ ştiind că va veni şi că va fi mult mai rău:/ mă rugam pentru un bisturiu anesteziant/ ca muşcătura şobolanilor”), Alevin îşi joacă natura/factura „larvară” până la capăt. Finalul îi anunţă şi îi amână profetic transformarea până după epuizarea rezidualului combinat într-un mega-SF cosmic: „I’ll be there, I’ll be there/ The last alevin of the first universe:// Sub sorii artificiali/ În amiaza bimilenară/ După războaie chimice/ După islamizare/ Şi reconquista/ Când bioroboţii vor fi fugit din hangarele Trustului/ După Contact/ După pisicile telepat/ După planetele-spongier/ După invaziile dureroase ca Roentgenul/ După nimic/ după ce Informaţia/ se va fi-ntors/ prin membrana/ expiatoare/ la Dumnezeu”.

Cum vă spuneam, un romantic.”
(art. Înlocuitori de tehnologie și înlocuitori de sălbăticie, în Echinox, ianuarie 2012)

Bogdan-Alexandru Stănescu:
Mai e posibilă poezia în vremuri de apocalipsă? Pentru că, trebuie s-o spun, asta nu e o poezie postapocaliptică, ci e cîntarea apocalipsei care se desfăşoară chiar acum.
(art. Prea tîrziu pentru Ashbery, în Observator cultural, nr.612/ 2012)