Ioan Buduca (3 iunie 1952, Socodor, Arad) este un scriitor, critic literar, eseist, publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit în 1975 Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, specialitatea Română-Franceză.
În studenție (1972–1975) a fost redactor la revista Echinox, din 1978 a frecventat Cenaclul de Luni al Centrului Universitar București, a coordonat activitatea Cenaclului din Tei (1982–1983). A fost redactor al revistei Viața studențească. A debutat publicistic în 1970, în revista Gaudeamus a liceului „loan Slavici” din Arad, debutul editorial având loc în 1988 cu volumul de eseuri După Socrate. A colaborat cu eseuri și texte critice și teoretice la revistele Echinox, Viața studențească, Amfiteatru, România literară, Familia, Caiete critice și, după 1990, la Cuvântul, Luceafărul, 22, Observator cultural, Curentul, Cotidianul etc. A mai publicat: Războiul nevăzut (1995, Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Doamne, Dumnezeule…, Și a fost seară, și a fost dimineață, Noua Atlantida etc. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru literatură pentru copii și tineret (1995).
