Ion Moise (n. 4 mai 1938 în Târgu-Mureș, d. 5 noiembrie 2012 în Bistrița)
A învățat la liceul „Alexandru Papiu Ilarian” din Reghin și la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”, după care a lucrat ca profesor la Vișeul de Sus (județul Maramureș), a fost jurnalist la „Ecoul”, bibliotecar și iarăși jurnalist la „Răsunetul”, de unde s-a pensionat. A făcut parte din redacția ziarului literar „Minerva”, înființată de Lucian Valea, și din cea a revistei „Mișcarea literară”, a condus decenii cenaclul literar „George Coșbuc” de pe lângă Casa de Cultură a Sindicatelor.
A debutat în 1968 în revista „Tribuna” din Cluj, cu schița „Soarele”. A debutat editorial cu romanul „Orologiul”, Editura „Dacia”, Cluj-Napoca. Au urmat romanele: „Numai cu tine, omule”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990, „Ploaia nopții de iunie”, Editura Eminescu, București, 1999, „Ochiul Dragonului”, Editura Arcade Bistrița. A mai publicat un „Dicționar al viselor”, Editura Macarie, Târgoviște, 2001, reeditat bilingv (romană-engleza) la Editura George Coşbuc din Bistrița, 2003. A mai publicat un volum de eseuri – „Axiome posibile”, Editura Eikon din Cluj-Napoca, 2006 și volumul „Martiri sub Steaua lui David”, Editura Europress, Bistrița, 2006, în colaborare cu Titus Zagrean, reeditată la Editura Charmides, Bistrița.
