Anul apariției: 2011
Gen: Poezie
Număr de pagini: 110
Dimensiuni (cm): 15 x 21
ISBN: 978-973-7659-36-1
Doris Mironescu:
„Iată deci: poezia ca vehicul anapoda, anacronic și ridicol, funcționând împotriva tuturor așteptărilor într-un teritoriu ostil, ducându-și cargoul prețios la destinație. Ea nu aduce salvarea, ci doar o amânare a dezastrului. Nu oferă revelația, ci doar viziuni fragmentare, care să-i țină locul. În Motocicleta de lemn, Ștefan Manasia rămâne același poet extraordinar, anunțând pasionante metamorfoze.”
(art. Apocalipsa acum!, în Suplimentul de cultură, nr.348/ 17-03-2012)
Rareș Moldovan:
„Elastic, textul alevin ia uneori cadența sobră a versului triadic al lui William Carlos Williams (așa cum în „am văzut”-ul de mai sus mai stăruie un ecou atât al Sfântului Ioan, cât și al lui Ginsberg): „Am ieșit din oraș/ printre zombies &/ lipitori dialectice”; alteori ritmul electrocutat al poeziei avangardiste de la noi, trecut poate printr-un filtru Iova („CITY – rețea sonoră din subpământă, pleură podită peste lumi,/ cancer esofagian, sânge pe nas// mere românești/ roșii woltenești/ nimfe în faţă la MNLR”. Cu un ghem de potențe expresive pe care-l deșiră surprinzător și cu un spectru emoțional care balansează de la hâtru („Stai așa: înghite broasca/ și vomită ayahuasca”) la grav („Au trecut ani de așteptare/ într-o siguranță nemiloasă, inumană/ știind că va veni și că va fi mult mai rău:/ mă rugam pentru un bisturiu anesteziant/ ca mușcătura șobolanilor”), Alevin își joacă natura/factura „larvară” până la capăt. Finalul îi anunță și îi amână profetic transformarea până după epuizarea rezidualului combinat într-un mega-SF cosmic: „I’ll be there, I’ll be there/ The last alevin of the first universe:// Sub sorii artificiali/ În amiaza bimilenară/ După războaie chimice/ După islamizare/ Și reconquista/ Când bioroboții vor fi fugit din hangarele Trustului/ După Contact/ După pisicile telepat/ După planetele-spongier/ După invaziile dureroase ca Roentgenul/ După nimic/ după ce Informația/ se va fi-ntors/ prin membrana/ expiatoare/ la Dumnezeu”.
Cum vă spuneam, un romantic.”
(art. Înlocuitori de tehnologie și înlocuitori de sălbăticie, în Echinox, ianuarie 2012)
Bogdan-Alexandru Stănescu:
Mai e posibilă poezia în vremuri de apocalipsă? Pentru că, trebuie s-o spun, asta nu e o poezie postapocaliptică, ci e cântarea apocalipsei care se desfășoară chiar acum.
(art. Prea târziu pentru Ashbery, în Observator cultural, nr.612/ 2012)
