Anul apariției: 2012
Gen: Poezie
Număr de pagini: 94
Dimensiuni (cm): 14.5 x 20.5
ISBN: 978-973-7659-64-4
Preţ (RON): 15
Descriere
Aşa cum se poate vorbi despre un biografism fantast, la fel de bine s-ar putea spune despre poezia Anei Dragu că patentează un suprarealism minimalist, contrapunctic, unul de expresie, nu de construcţie. O altă influenţă interesantă, deşi vagă, acolo unde există sugestia unei sexualităţi bolnăvicioase, ar putea fi Angela Marinescu care ar fi putut scrie un poem cu titlul „totalitarism sexual“. Mixajul delicateţii gesturilor apropierii, cu percepţiile dark şi cu viziunile de coşmar ale subconştientului din acest discurs poetic deopotrivă oniric şi biografic, erotic şi funebru, tandru şi violent, face din Păzitoarea un original poem topografic ce (supra)aproximează, cu o simplitate uneori dezarmantă a expresiei, mişcările şi formele incandescente, rarefiate, instabile ale dragostei, straniu animal interior ce trebuie îngrijit şi păzit să nu scape în nopţile cu lună „aproape rotunjită“.
Marius Chivu, Dilema veche, nr. 442, 2-8 august 2012.
Conștientă că „toate poetele bune sunt nefericite“, Ana Dragu a descoperit o narativitate fragmentată, caleidoscopică prin intermediul căreia răzbate o feminitate puternică în fragilitatea ei. Forța Păzitoarei vine din pregnantul fond uman pe care îl orchestrează. Doar reglajul proporțiilor, nicidecum viziunea, o menține deocamdată, la un pas distanță de marea poezie.
Claudiu TURCUȘ, La un pas de marea poezie, Observatorul cultural, August, 2012, Numărul 635.
„Păzitoarea“ Anei Dragu este un exercițiu de „terapie“ prin cuvinte cât se poate de reușit. Odată intrat în atmosfera de confesiune erotică, cititorul nu poate decât sa empatizeze și să aprobe sentințele autoarei, care pare sa se „priceapă“ tot mai bine la a scrie o poezie traumatică, devastatoare, dar surprinzătoare: „azi cuvintele par la fel de înfiorătoare/ ca dragostea/ ajunsă pe mâinile unor nepricepuți“. Nu putem decât să reluam cuvintele ei și să îi recunoaștem talentul de a face „din orice o sărbatoare tristă“ dar spectaculoasă.
Ștefan Baghiu, Viața ca „rezistență la plăcere“, revistacultura.ro, iunie 2012.