Author Archives: charmides

Ursachi Mihai

Mihai Ursachi (n. 17 februarie 1941, Băile Struga, județul Iași – d. 10 martie 2004) a fost un poet și traducător român.

Date biografice

În anii ’60, a fost închis pentru încercarea de a trece înot Dunărea lângă Porțile de Fier. Până în 1981, când a emigrat în SUA, nu a avut nici un fel de loc de muncă stabil. Vara lucra ca salvamar la Lacul Ciric, lângă Iași, activitatea sa literară însumând mai multe volume de poezie, eseuri și traduceri din limba germană.

A tradus în limba română creațiile unor scriitori ca Hölderlin, Schiller și Paul Celan.

În Statele Unite a intrat în viața universitară, fiind, pe rând, asistent de limba germană la Universitatea Statului Texas din Fort Worth, apoi doctorand și lector la Universitatea Statului California. Cu toate acestea, Ursachi a revenit în România după Revoluție, când a obținut și primul său contract de muncă în țara natală, fiind numit director al Teatrului Vasile Alecsandri din Iași.

După ce în 1992 a fost demis, printr-un decret al ministrului culturii, a preferat să trăiască cât mai discret, având puțini prieteni. În 1998, a publicat un volum retrospectiv al carierei din România, intitulat Nebunie și lumină. Autorul locuia în Iași, România, unde preda la universitate și era secretar al Uniunii Scriitorilor.

Opera

  • Inel cu Enigmă (1970)
  • Missa Solemnis (1971)
  • Poezii (1972)
  • Poemul de purpură și alte poeme (1974)
  • Diotima (1975)
  • Marea înfățișare (1977)
  • Arca (1979)
  • Zidirea și alte povestiri (1978; ed. a II-a revăzută, 1990)
  • Poezii (1996), în colecția “Poezia română contemporană” îngrijită de Mircea Ciobanu
  • Nebunie și lumină (Ed. Nemira, 1999)
  • Inel cu Enigmă. Opere complete (Ed. Cartier, Chișinău, 2002)
  • Benedictus (2002)

Este prezent în:

  • Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), – “Lumina piezișă”, antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119

Referințe critice se găsesc de asemenea și în Petre Anghel, ‘Mihai Ursachi’, Comunicare transculturală, București, Editura Cartea Românească, 2003

Vasiliu Lucian

Lucian Vasiliu (n. 8 ianuarie 1954, comuna Puiești, județul Vaslui) este un poet român contemporan, membru al USR.

Studii

  • 1968-1972 Liceul „M. Eminescu“ din Bîrlad
  • 1972-1974 Școala postliceală de Biblioteconomie din București
  • 1976-1980 Facultatea de Filologie din Iași (secția română-franceză)

Premii

  • 1979 – Premiul national „Nicolae Labis“, Suceava
  • 1983 – Premiul national „Mihai Eminescu“, Iasi (premiu retras in ultima clipa, versurile sale fiind considerate subversive). Juriul a refuzat sa faca alta nominalizare.
  • 1990 si 1994 – Premiile Asociatiei Scriitorilor din Iasi pentru volumele Verile dupa Conachi si Mierla de la Casa Pogor
  • 1999 –2000 – Premiile revistelor Ateneu (Bacau) si Euphorion (Sibiu), precum si premiul Filialei Iasi a Uniunii Scriitorilor pentru volumul Lucianograme
  • martie 2010 – Premiul “Nichita Stanescu” pentru Poezie al Festivalului International “Nichita Stanescu” de la Ploiesti, presedinte juriu: Eugen Simion
  • iunie 2011 – Premiul Congresului National de Poezie pentru autor consacrat, Botosani – Suceava, presedinte juriu: Mircea A. Diaconu

Cocişiu Ilarion

Ilarion Cocişiu (24 august 1910, comuna Retişu, judeţul Sibiu – 21 noiembrie 1952, Bucureşti) – folclorist şi profesor. Studiile muzicale le-a început la Şcoala Normală „Andrei Şaguna” din Sibiu cu Timotei Popovici (teorie-solfegiu), continuându-le la Conservatorul Bucureşti (1929- 1935) cu Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Ion Nonna Otescu (armonie), Constantin Brăiloiu (folclor, istoria muzicii) şi Dimitrie Cuclin (estetică muzicală, forme muzicale). A urmat apoi cursurile de muzicologie, etnografie şi istoria artelor la Facultatea de Filozofie din Viena (1931-1941).

 

Învăţător în Bârghiş (1928); maestru-suplinitor de muzică la Şcoala Normală din Avrig (1928-1929); colaborator al Arhivei de folclor a Societăţii Compozitorilor Români din Bucureşti (1929-1935); dirijor de cor în Bucureşti (1932-1935); profesor de muzică şi dirijor de cor în Sighişoara (1935-1946) şi Bucureşti (1946-1949); cercetător ştiinţific la Institutul de Folclor din Bucureşti (1949-1952). A întreprins culegeri de folclor, fiind un apropiat colaborator al lui Constantin Brăiloiu. A scris articole, studii, recenzii în „Muzica”, „Studii muzicologice”, „Albina”, „Izvoraşul” (sat Bistriţa, comuna Hinova, judeţul Mehedinţi) etc. A susţinut conferinţe şi concerte-lecţii.

 

Folclor – studii

 

Bucureştii, centru folcloric, în „Izvoraşul” nr. 1, sat Bistriţa, comuna Hinova, judeţul Mehedinţi, 1936;

Rolul cântecului în viaţa ţăranului, în „Izvoraşul” nr. 4, sat Bistriţa, comuna Hinova, judeţul Mehedinţi, 1936;

Arhiva fonogramică a Societăţii Compozitorilor Români, în „Izvoraşul” nr. 7-8, sat Bistriţa, comuna Hinova, judeţul Mehedinţi, 1936;

Despre răspândirea geografică a unui cântec de stea, în „Sociologie românească” nr. 10-12, Bucureşti, 1938; idem în extras, Bucureşti, 1939;

Folclor muzical în judeţul Târnava Mare. Schiţă monografică, în Monografia judeţului Târnava Mare, Sighişoara, 1944; idem în extras, Sighişoara, 1944;

Un străin (anonim) despre muzica românească la începutului secolului XIX, în „Revista de folclor” nr. 1-2, Bucureşti, 1956;

Despre emisiunea vocală a cântăreţilor ardeleni, în „Studii muzicologice” nr. 2, Bucureşti, 1956;

Cântece de seceriş, în Studiul comunicării, Sibiu, Comitetul de Cultură, 1982 (cu o notă biografică de Emilia Comişel);

Despre dialectul muzical ardelean, Biblioteca Institutului de Folclor Bucureşti;

Despre ritmică în cântecul popular. Ritmul salic, Biblioteca Institutului de Folclor, Bucureşti;

Despre ritmul colindelor din Ardeal, Biblioteca Institutului de Folclor, Bucureşti;

Lăutarii şi lăutăria, Biblioteca Institutului de Folclor Bucureşti.

 

Culegeri de folclor

 

Cântece populare româneşti, Bucureşti, 1960; idem 1963 (ediţia II); idem 1966 (ediţia III – ediţie postumă îngrijită de Tiberiu Alexandru şi Maria Siminel-Fusteri).

 

Muzică corală

 

Colinde din Ardeal, Bucureşti, 1940.

Cântece din Ardeal, Bucureşti, 1941.

Zăgrean Titus

Titus Octavian Zăgrean s-a născut la Bistriţa, în data de 30 iunie 1935 şi a absolvit Liceul „George Coşbuc” din Năsăud. A urmat Facultatea de Jurnalism din Bucureşti. A fost redactor la „Lupta Rodnei” şi „Avântul”, după care a colaborat la „Făclia” din Cluj – Napoca. Din anul 1968, Titus Zăgrean devine şef de secţie la ziarul „Ecoul”, iar din 1990 la cotidianul „Răsunetul”, având în acelaşi timp şi colaborări la alte ziare din Bucureşti.

Ca şi scriitor, Titus Zăgrean a tipărit mai multe volume, printre care „Disperare şi speranţă”- 2002, „Ieşirea din infern” – 2003, „Bistriţa, o istorie ilustrată” – 2004, „Bistriţenii din Spania (Jurnal)” – 2005, iar în colaborare cu colegul său, Ion Moise a publicat în două volume, memorialisticul „Martiri sub Steaua lui David” – 2006, dedicat holocaustului evreiesc din Ardealul de Nord, dar şi „Renaşterea Asului de Treflă” în anul 2008.

S-a stins din viaţă în 28 septembrie 2010.

 

Moise Ion

Ion Moise (n. 4 mai 1938 în Targu-Mures, d. 5 noiembrie 2012 în Bistriţa)

A învaţat la liceul “Alexandru Papiu Ilarian” din Reghin si la Facultatea de Filologie a Universităţii “Babes-Bolyai”, după care a lucrat ca profesor la Vişeul de Sus (judeţul Maramureş), a fost jurnalist la “Ecoul”, bibliotecar şi iaraşi jurnalist la “Răsunetul”, de unde s-a pensionat. A facut parte din redacţia ziarului literar “Minerva”, infiinţată de Lucian Valea, si din cea a revistei “Mişcarea literară”, a condus decenii cenaclul literar “George Coşbuc” de pe langă Casa de Cultură a Sindicatelor.

A debutat in 1968 in revista „Tribuna” din Cluj, cu schiţa „Soarele”. A debutat editorial cu romanul „Orologiul”, Editura „Dacia”, Cluj-Napoca, . Au urmat romanele: „Numai cu tine, omule”, Edit. „Dacia”, Cluj-N, 1990, „Ploaia nopţii de iunie”, Edit. „Eminescu”, Bucuresti, 1999, „Ochiul Dragonului”, Edit. „Arcade” Bistriţa, 200. A mai publicat un „Dicţionar al viselor”, Edit. Macarie, Târgovişte, 2001, reeditat bilingv (romană-engleza) la Edit. „George Coşbuc” din Bistriţa, 2003. A mai publicat un volum de eseuri – „Axiome posibile”, Edit. „Eikon” din Cluj-Napoca, 2006 si volumul „Martiri sub Steaua lui David”, Edit. „Europress”, Bistriţa, 2006, in colaborare cu Titus Zagrean, reeditata la Edit. Charmides, Bistriţa.

Ignat Mihai

Mihai Ignat (n. 5 octombrie 1967, Brașov) este un poet și dramaturg contemporan.

Studii

După terminarea liceului Unirea din Brașov a absolvit Facultatea de Litere a Universității din București în anul 1995 și masteratul de literatură română modernă și contemporană în 1997 la aceeași universitate. Din 2004 e doctor în literatură română. Teza de doctorat, „Onomastica în romanul românesc”, i-a fost coordonată de profesorul Nicolae Manolescu. Actualmente este lector universitar la Facultatea de Litere a Universității din Brașov. Membru activ al cenaclului Litere din Facultatea de Litere din București, coordonat de criticul, poetul și prozatorul Mircea Cărtărescu.

Volume Publicate

POEZIE

  • Prezent în antologia Tablou de familie, alături de Sorin Gherguț, Svetlana Cârstean, Răzvan Rădulescu, Cezar Paul-Bădescu, T. O. Bobe, București, 1995
  • Klein, Iași, 1995
  • Eu, Pitești, 1999
  • Klein spuse, underground, 2001
  • Poeme în doi, București, 2003
  • kleinpoeme, Brașov, 2004
  • Cangrena e un animal de casă, București, 2005
  • Klein spuse Klein, Iași, 2006
  • Klein Reloaded, Ed. Charmides, Bistriţa, 2014

Referințe critice

TEATRU

  • Ioan Peter, Mihai Ignat, Alina Nelega, Peca Ștefan: 4atru piese Editura LiterNet
  • Patru cepe degerate, Timișoara, 2006
  • Crize sau Încă o poveste de dragoste, Cluj-Napoca, 2006
  • Meserii și fundături, București, 2008
  • Black Sitcom, București, 2008

Piese montate

  • Crize – la: Radio BBC Londra, 2004; Radio România Cultural, 2005; Teatru 74 – Târgu Mureș, 2006; Teatrul Imposibil & Teatrul Național Cluj, 2006; Teatrul Foarte Mic & Green Hours – București, 2006; Teatrul „Mihai Popescu” – Tîrgoviște, 2008; Claudia Motea Renaissance Productions – London, Canada, 2008. Piesa a fost nominalizată în 2003 la “BBC International RadioPlaywriting Competition 2003”, respectiv în 2004 la concursul Uniter „Cea mai bună piesă românească a anului 2003”.
  • Nu de gît – la: Teatru-74 – Tîrgu-Mureș, 2006; Cafe Teatru Play – Craiova, 2009.
  • Meserii și fundături – la: Radio România Cultural, 2008. Piesa a cîștigat concursul Uniter „Cea mai bună piesă românească a anului 2007”.

Legături utile