Tag Archives: poezie

Escortele tăcerii – Vasile Tudor

Anul apariției: 2014
Gen: poezie
Număr de pagini: 62
Dimensiuni (cm): 15x21
ISBN: 978-606-8513-75-1

Preţ (RON): 15

Descriere

După debutul cu poemele publicate de Editura Paralela 45 sub titlul Pietre curgătoare, în 2011, pentru care a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iaşi, Vasile Tudor revine în peisajul liricii româneşti cu Escortele tăcerii şi Sălbatica stafie, ambele văzînd lumina tiparului în 2014.

No Fields Found.

Propoieziţiile din salonul 9 (6 fiind ocupat) – Vasile Gogea

Anul apariției: 2014
Gen: poezie
Număr de pagini: 56
Dimensiuni (cm): 20x20
ISBN: 978-606-8513-68-3

Preţ (RON): 15

Descriere

“[…] Vasile Gogea se identifică pînă la virgulă, pînă la literă cu propria poezie. Trăieşte pe hîrtie, se mişcă de la vers la vers în căutarea unui sens care să îl motiveze în aventura acestei lumi. Cartea lui, recentă, o bijuterie în doar patruzeci şi ceva de pagini, apărută la Editura „Charmides”, se numeşte „Propoieziţiile din Salonul 9 (6 fiind ocupat)”, sugerînd că e vorba de o nebunie asumată (salonul 9 trimiţînd la clasic „spitalul 9”; iar confuzia dintre 9 şi 6 fiind o eschivă caragialeană, din nebunia numită „O noapte furtunoasă”).
Prefaţa autorului este una care te introduce fastuos în poveste, apare melcul cu şenile, apar albinele care manevrează bateriile antiaeriene, apoi victimele care se adaugă lumii crepusculare din jur. Poezie? Nebunie! Iată care e atmosfera: “O noapte ploioasă i-a trebuit melcului meu din grădină să-i crească şenile./ Apoi, o singură zi cu soare şi cu puternice atacuri aeriene/ lansate de zeci de albine atrase de Magno Lia, regina curţii, a fost de ajuns/ ca să-i crească şi două ţevi de baterie antiaeriană care/ la fiecare tragere se retrag complet în turelă./ Prevăd că va urma o invazie…/ Divizii de furnici au început marile manevre de primăvară./ Lumbricus terrestris, grase şi umede, mişcă abia perceptibil frunzele uscate,/ aproape putrezite după o iarnă lungă şi cu ninsori bogate./ Sub fiecare frunză – un mic muşuroi de pămînt negru şi deschiderea/ unui canal, nu mai lat decît o arteră de cîine…” ” – Adrian Alui Gheorghe

(http://melidonium.ro/2014/10/27/adrian-alui-gheorghe-vasile-gogea-propoiezitiile-din-salonul-9-6-fiind-ocupat/)

O îndepărtată alarmă aeriană – István Kemény

Anul apariției: 2014
Gen: poezie
Număr de pagini: 114
Dimensiuni (cm): 15x21
ISBN: 978-606-8513-62-1

Preţ (RON): 18

Descriere

“Se spune despre István Kemény că ar fi unul dintre cei mai buni poeţi maghiari la ora actuală. Se mai spune despre István Kemény că nu este doar poet, ci şi prozator – are două romane, The Art of the Enemy (1989) şiDear Unknown (2009). De asemenea, se mai spune despre István Kemény că ar fi şi dramaturg. România nu îi este necunoscută, numele unor localităţi româneşti apărînd în cîteva dintre poemele sale. A avut o lectură publică în Cluj, în 2010, alături de Attila Bartis, iar în 2014 a participat la Festivalul de poezie de la Bistriţa. Tot în 2014, Editura Charmides i-a publicat un volum, în traducerea lui Andrei Dósa, O îndepărtată alarmă aeriană.

Poezia lui István Kemény explorează insolitul, carnavalescul, într-un ritm domol, lent, fără apăsări nervoase pe pedala de acceleraţie. Ea surprinde, intrigă asemenea unui koan. Influenţele suprarealiste, funcţionînd în surdină, au şi ele rolul lor, nu mic, în acest mecanism poetic care mizează pe antinomia raţional-iraţional, cu accent, trebuie spus, pe iraţional. Atmosfera poemelor din volumul O îndepărtată alarmă aeriană este una tensionată, gata-gata parcă să explodeze în orice moment.” – Raul Popescu

(http://www.observatorcultural.ro/*articleID_31035-articles_details.html)

 

Înfăţişările – Viorel Paraschivoiu

Anul apariției: 2014
Gen: poezie, antologie
Număr de pagini: 70
Dimensiuni (cm): 15x21
ISBN: 978-606-8513-56-0

Preţ (RON): 15

Descriere

“Viorel Paraschivoiu, omul care purta poezia ca pe o pîine fierbinte şi o împărţea generos în dreapta şi-n stînga. La dreapta lui, Ioana Nicolaie. La stînga, eu şi Dan (acum Coman). Apoi Marin, chiar el, Marin Mălaicu-Hondrari. Ioana a plecat prima şi-n dreapta lui Viorel a rămas de atunci doar timpul. Cînd cu vorbele lui l-am cunoscut pe Marin se părea că în partea lui dreaptă s-a făcut lumină. Dar nu. Am înţeles mai tîrziu: Marin a fost ultima bucată de pîine, ultimul poem pe care ni l-a oferit nouă.

       În ultimii ani, cu Viorel mai umbla doar un baston. Şi acesta însă l-a lăsat. Timpul se depune în privire, ochii se închid şi se face noapte. Patru douăşapte: ştiu că e de necrezut. Omul care a făcut pentru noi o gaură în cer nu mai e. Uneori, în astfel de nopţi, îl aud vorbind cu cineva foarte cunoscut pe limba lor.” – Florin Partene

(https://bibliotecadepoezie.wordpress.com/2010/08/11/florin-partene-in-suplimentul-gloria-bistri%C8%9Ba/)

Vocea – Domnica Drumea

Anul apariției: 2014
Gen: poezie
Număr de pagini: 70
Dimensiuni (cm): 15x18
ISBN: 978-606-8513-65-2

Preţ (RON): 15

Descriere

Nominalizată la premiile observatorului cultural pentru apariţiile editoriale din 2014.

“Dacă mă trezeşte cineva din somn şi îmi cere să spun repede primul lucru care-mi vine în minte legat de poezia douămiistă, acela ar fi curajul de a spune EU. Un EU curat, revoltat, care a dat de pămînt şi cu textualismul optzecist, şi cu mizerabilismul ludic şi histrionic al nouăzecismului. Poeţii generaţiei 2000, cu excepţia lui Răzvan Ţupa, au simţit nevoia de a suferi un ecorşeu pe viu, de a se arăta în ipostazele cele mai degradante, adevărate spectre care-şi derulează şi joacă la infinit scena propriei morţi. Mi se pare aspectul cel mai important legat de acea poezie de care ne despart deja 15 ani. Amintiţi-vă poemele de început ale lui Dan Sociu, poemele Ruxandrei Novac, poemele Domnicăi Drumea, ale Elenei Vlădăreanu sau ale Zverei Ion. Chiar şi Claudiu Komartin, care a evoluat separat de „grup“, a debutat ca un poet al Eului. Între timp, aproape pe nesimţite, curajul acestui subiectivism asumat şi afişat cu orgoliu s-a pierdut în spatele unei sofisticări superficiale, s-a disipat în inflaţia poetică a ultimilor ani. Lucru normal, de altminteri, altfel am fi riscat să navigăm pe un ocean de Euri, care mai de care mai vocal şi mai plin de personalitate.

Am regăsit însă acest Eu în recentul volum de versuri al Domnicăi Drumea, primul după cinci ani (de fapt, şi între Crize şi not for sale tot cinci ani trecuseră): e vorba, în cazul acestei poete de o discreţie, eleganţă şi, paradoxal, duritate deosebite, de păstrarea unei consecvenţe cu propria creaţie, care exclude abandonarea Eului în favoarea unei artificialităţi programatice.” – Bogdan-Alexandru Stănescu

(http://www.observatorcultural.ro/Convalescenta*articleID_30694-articles_details.html)

Nordul e ostare de spirit – Gabi Eftimie

Anul apariției: 2014
Gen: poezie şi fotografie
Număr de pagini: 108
Dimensiuni (cm): 18x20
ISBN: 978-606-8513-50-8

Preţ (RON): 20

Descriere

Fotografiile aparţin autoarei, excepţie pag. 71, fotografia este proprietatea lui Henrik Nilsson.

Gabi Eftimie a primit premiul “Tânărul poet al anului 2014” pentru volumul “nordul e o stare de spirit”, apărut la Editura Charmides.

“Am citit de trei ori poemele din cartea nordul e o stare de spirit și am ascultat Sigur Rós, ca să ajung la concluzia că totul e o stare de spirit, că nu contează cât de mult înțelegi versurile atâta timp cât ele te poartă în locuri pe care altfel nu ți le-ai fi putut imagina și din care nu știi ce să alegi, pe care uşă să ieşi prima dată. La fel cum nu contează cât de mult vrea să transmită un poem, sau cât de puțin, atâta timp cât pe tine te face să te simți ca un obiect care cade într-un loc unde liniștea nu poate să fie decât insuportabilă („e liniștea ce-ți taie respirația cînd se instalează brusc peste fundalul / de voci omenești, / peste respirația ta și a celor din jur, peste ticăitul aparatelor, / o liniște surdă ca atunci cînd cineva te lovește peste urechi, / o pană de curent neprevăzută, doar că nu-ți țiuie urechile și nu vezi nici cercuri albe.”)” – Krista Szöcs

(http://www.zonanoua.com/totul-e-o-stare-de-spirit-gabi-eftimie-si-sigur-ros/)

 

Mona-Monada – Lucian Vasiliu

Anul apariției: 2014
Gen: poezie, ed.2
Număr de pagini: 70
Dimensiuni (cm): 15x21
ISBN: 978-606-8513-53-9

Preţ (RON): 15

Descriere

“Cu o figură şi un aer de viking care nu-şi găseşte echilibrul pe uscat, bonom, cu o autentică vocaţie pentru prietenie, apărător înverşunat al lucrului bine şi creştineşte întocmit, bîrlădeanul ieşenizat Lucian Vasiliu (născut la 8 ianuarie 1954, „fiu de preot interbelic”, cum îi place să-şi spună) este, de un sfert de secol încoace, una dintre prezenţele de primă linie ale generaţiei optzeciste. Faţă de alţi congenari, Lucian Vasiliu, aparţinător falangei moldave, deci metafizice, a opt-zeciştilor, lasă oricînd să răsară din text, ca sîngele printr-un alb pansament, o sfîşiere a eului în contact cu realul agresiv, a fiinţei (fragile) în raport cu lumea: „Scriu pe acoperişul blocului de gheaţă – / noaptea / sparg lemne / unei foste actriţe de circ // ador sintaxa confuză, incongruenţa – / scriu pînă la epuizare / în numele unei acute lipse de / Prudenţă, / practic yoga între literele L şi V / saturat de convenţii şi certitudini // urc pe cal şi nu mai pot coborî / semnez tratate de pace cu heruvimii -/ pătrund cu glontele în carnea voastră: / «eu sînt tot ce pot vedea vreodată»” (Yoga).” – Daniel Corbu

(http://convorbiri-literare.ro/?p=3930)