Tag Archives: proză

Fericire sub limite – Vasile Baghiu

Anul apariției: 2014
Gen: proză
Număr de pagini: 294
Dimensiuni (cm): 15x21
ISBN: 978-606-8513-70-6

Preţ (RON): 25

Descriere

“Un roman dens, care curge pe multe planuri, dar şi un roman trist, foarte trist, pentru că nimic nu pare să evolueze în bine. Deşi se mai petrec şi lucruri frumoase, şi se găseşte loc şi pentru o îndrăgostire-două, tonalitatea este sumbră. Cum altfel, din moment ce în centru stă chiar un sanatoriu, punct de plecare şi de sosire pentru cei doi eroi, Grig şi Victor, confruntaţi, în perioade şi în moduri diferite, cu realitatea neagră a unui astfel de loc.” –

(https://constantinpistea.wordpress.com/2015/01/26/fericire-sub-limite-vasile-baghiu/)

La scara blogului – jurnal dedus (2010-2014) – Vasile Gogea

Anul apariției: 2014
Gen: proză
Număr de pagini: 254
Dimensiuni (cm): 15x21
ISBN: 978-606-8513-73-7

Preţ (RON): 20

Descriere

“Clujeanul Vasile Gogea este un scriitor cu program. Mulţimea sa de cărţi şi preocupări trece de la poezie la proză, de aici la filosofie, eseistică, critică şi istorie literară, ediţii cu aspect academic etc., dintre care cele mai cunoscute sînt cărţile sale închinate lui Caragiale (Oftalmologia sau ochelarii lui nenea Iancu, 2002, şi Mofteme, 2012). După meditaţiile asupra lui Hegel, ale căror ecouri nici nu s-au stins încă, Vasile Gogea iese la rampă cu o carte mai insolită: notaţiile sale de pe blogul pe care-l deţine, pe anii 2010-2014 (La scara blogului. Jurnal dedus (2010-2014) confirmînd astfel aserţiunea, dacă mai era nevoie s-o reiterăm, că un scriitor care se respectă nu lasă nimic la întîmplare şi că, la el, orice cît de mică consemnare (şi însemnare) are un scop precis: acela de a ajunge la public.” – Mircea Popa

(http://ziarulfaclia.ro/cartile-clujenilor-vasile-gogea-la-scara-blogului-jurnal-dedus-2010-2014/)

Misterii – Ioan Buduca

Anul apariției: 2013
Gen: proză
Număr de pagini: 360
Dimensiuni (cm): 13x20
ISBN: 978-606-8513-24-9

Preţ (RON): 25

Descriere

Home

Vreau să ne fie clar de la bun început: Ioan Buduca nu scrie pentru noi! Nu scrie nici pentru un grup de iniţiaţi, de admiratori sau continuatori ai operei lui Rudolf Steiner. Nu scrie nici pentru a face prozelitism. Ioan Buduca scrie pentru a-şi organiza şi reorganiza propriile convingeri (sau îndoieli), pentru a demola şi a reclădi în forme din ce în ce mai subtile construcţii antroposofice complicate, surprinzătoare. În sfârşit, Ioan Buduca scrie pentru că simte nevoia irepresibilă de a aşterne pe hârtie lungile şi fascinantele peroraţii cu care îşi captivează (sau enervează!) prietenii ce stau să-l asculte. Cred că v-am dat suficiente argumente pentru a vă convinge să citiţi ultimele sale volume, “trase” la foc automat: “Principiul antropic” (Editura Tracus Arte, 2012) şi “Misterii” (Editura Charmides, 2013). Iar dacă mai e nevoie de un argument… textual, iată-l (citez din “Misteriile”): “De ce, în aceste douăzeci de secole (de la naşterea lui IIsus – nota mea), s-a pierdut sensul misterial al evenimentului Hristic şi s-a impus doar sensul său dogmatic? Era scris să fie aşa? Vechiul curent misterial al magilor (cunoaşterea stelară) şi vechiul izvor al inspiraţiei păstorilor (cunoaştera simţitoare a inimilor) aveau a-şi inversa polii: era necesară transformarea inspiraţiei mistice în cunoaştere temeinic raţională.”” – Adi Pârvu

(https://adiparvu.wordpress.com/2014/04/20/ioan-buduca-sau-misteriile-principiului-antropic/)

Sfinxul şi oglinda de jad – Viorica Petrovici

Anul apariției: 2013
Gen: proză
Număr de pagini: 116
Dimensiuni (cm): 15x21
ISBN: 978-606-8513-34-8

Preţ (RON): 18

Descriere

“Atît cît există, acţiunea romanului autoficţional Sfinxul şi oglinda de jad (Charmides, 2013), semnat de Viorica Petrovici, este transpusă într-o geometrie sacră, aparţinătoare unei cîtimi dintr-un infinit fractal. Dar lipsa de acţiune propriu-zisă nu presupune absenţa mişcării, din moment ce personajele fac drumuri iniţiatice în Munţii Bucegi, la Herculane sau peste hotare, în Grecia şi Egipt. Şi cum poate să existe tramă epică cînd goana după acţiuni i-ar sugruma protagonistei minunarea de a exista şi cînd în primele rînduri ale cărţii citim următoarele fraze: „Cîntecul răsăritului umple văzduhul. […] Ca într-un film, îmi văd încarnările viitoare de om în Atlantida, în Egipt unde fac parte dintr-un grup ezoteric, apoi în Mexic, în Asia maritimă, în Persia, pelerin în Franţa, pe tărîmul mistic al traco-geţilor, leagănul civilizaţiilor. […] De ce m-am încarnat femeie în această existenţă? Mare enigmă. Ştiu că în ultimile milenii pămîntene lumea aparţine bărbaţilor, ei iau deciziile, acordă libertăţi de manifestare sau de exprimare, ei împart zonele de influenţă sau teritoriile.”” – Vasile Spiridon

(http://convorbiri-literare.ro/?p=2150)

Trenul de noapte – Ioan Groşan

Anul apariției: 2013
Gen: proză, povestiri
Număr de pagini: 462
Dimensiuni (cm): 15x21
ISBN: 978-606-8513-22-5

Preţ (RON): 30

Descriere

Ediţia a doua

“Volumul antologic Trenul de noapte, Charmides, 2013, îl prinde pe Ioan Groşan în varii ipostaze – de textualist imaginându-şi, în Insula, că „stăm pe o carte”, dar literalmente („Literele erau imense, cam de un stat de om, iar un cuvânt obişnuit dura în jur de 10-15 metri”); de cozeur descins parcă din lumea mahalagiilor lui Caragiale, în Caravana cinematografică („Dă-i unei copile măcriş, aşa de pe la 10 ani, şi să vezi ce domnişoară iese! Mănâncă singur măcriş tot cam la vârsta asta şi, la 15 ani, eşti beton, scheaună femeietul numai să te vadă. Măcrişul conţine fier, fierul se depune-n forme, forma piatră se face, să tot trăieşti!”); de narator aparent tradiţionalist tăind o fereastră spre realismul magic, în Trenul de noapte; şi, nu în ultimul rând, de maestru al prozei psihologice, în Spovedania, cel mai rotund text din volum, fără doar şi poate capodopera lui Groşan. Nuvela, de dimensiunile unui roman mediu, începe pe o notă foarte înaltă („În aerul limpede, rece, de februarie, glasurile lor se vedeau suind în văzduh albe, drepte, ca nişte frânghii răsucite cu care cineva nevăzut, mult dincolo de turla bisericii, ar fi voit să tragă încet spre cer, scârţâind şi clătinându-l, sicriul…”), iar povestea pe care o spune – a căderii în păcat a preotului Emilian cu Ana, „singura făptură din parohie ce-i mărturisise un păcat greu, un păcat capital” – poate sta alături de Sonata Kreutzer & Diavolul lui Lev Tolstoi, doar că acţiunea se întâmplă nu într-un salon din înalta societate, ci într-un sat tradiţional ardelean (chit că, la un moment dat, eroul constată: „Parcă nu e ţărancă din sat, parcă e ţărancă din cărţi”, uluit că „nimeni în sat nu bagă de seamă cât e de frumoasă”). Altfel spus, o Cântare a cântărilor, cu iz de… pucioasă!

Oh! şi această re-definire a eternului feminin, în versiune… neaoşă: „Ana nu-i frumoasă. Ana-i năcăjită”…  ” – Emilian Galaicu-Păun

(http://www.europalibera.org/content/article/25406466.html)

Frig – Aurel Dumitraşcu, Adrian Alui Gheorghe

Anul apariției: 2014
Gen: corespondenţă (epistolar 1978-1990)
Număr de pagini: 518
Dimensiuni (cm): 17x24
ISBN: 978-606-8513-66-9

Preţ (RON): 40

Descriere

“Vorbind preponderent despre literatură, despre POEZIA mereu grafiată şi gratificată aşa, cei doi prieteni acordă la început mai puţină atenţie contextului social şi politic. Fabrica la care munceşte Adrian Alui Gheorghe, până la istovirea fizică şi aplatizarea intelectuală, este văzută iniţial ca o povară care i-a fost dată; la fel, armata făcută la şcoala de gradaţi sau în mină, ori avatarurile de a-şi găsi şi păstra un post de profesor suplinitor la o şcoală obscură de provincie. Din “laboratoarele cancerului” industrial şi din toate aceste postùri mizerabile, el îi trimite scrisori negre de fum şi de amărăciune prietenului din Nord, “fericit în parohia ierbii” de la Borca. Acesta oscilează între dorinţa de a urma o facultate şi cea de a rămâne aici, în munţi, cu copiii frumoşi de la şcoală, cu femeile “dulci” care-l asediază atât de plăcut şi cu ploile pe care le “adoră”. Rolul jucat în piesa epistolară de Aurel Dumitraşcu pare unul al graţiei desprinse de orice constrângere exterioară. În schimb, lui Adrian Alui Gheorghe i s-a dat truda cotidiană, fără nici un orizont, cu fruntea mereu aplecată şi şalele tari…” – Daniel-Cristea enache

(http://atelier.liternet.ro/articol/11362/Daniel-Cristea-Enache/Doi-poeti-II-Frig-Epistolar-de-Aurel-Dumitrascu-Adrian-Alui-Gheorghe.html)

O istorie a jazzului-între anii 1900-2000 – Ioan Muşlea

Anul apariției: 2014
Gen: istorie a jazzului
Număr de pagini: 252
Dimensiuni (cm): 17x24
ISBN: 978-606-8513-60-7

Preţ (RON): 25

Descriere

“O istorie a jazzului între anii 1900-2000, (Editura Charmides, 2014), Ioan Muşlea, oferă amatorilor de jazz reperele principale ale evoluţiei acestei arte. În domeniul jazzului, care pentru el înseamnă o specie „de frumos, alcătuit din strigăt, sfîşiere, paroxism, libertate“, dar nu numai, Ioan Muşlea este la el acasă. Clar scrisă şi documentată, cartea este doldora de consideraţii personale, ce aproape o transformă într-o confesiune.” – Marta Petreu

Andrei Mureşanu-Monografie – Ion Buzaşi

Anul apariției: 2013
Gen: monografie
Număr de pagini: 242
Dimensiuni (cm): 15x21
ISBN: 978-606-8513-19-5

Preţ (RON): 18

Descriere

Născut la Mintiu-Gherlii, în 11.04.1943, Ion Buzaşi a petrecut vacanţele şcolare la bunicii dinspre mamă, în comuna Salva, din judeţulBistriţa-Năsăud, fiind şi din aceste motive, un mare prieten şi cercetător al ţinutului bistriţean, figurile importante ale acestui loc transilvan fiind amplu prezentate în studiile şi cărţile sale, între care, poetul Andrei Mureşanu a fost şi va rămâne în primul plan.